Rolul parintilor in terapia logopedica

Este de necontestat faptul ca parintii au un rol major in cresterea si educatia propriului copil, iar cand acesta se confrunta cu o tulburare de limbaj, parintii sunt cei care il pot ajuta pe micut sa primeasca srijinul de care are nevoie. Si cum o problema este pe jumatate rezolvata daca este identificata, un prim rol al parintilor in terapia logopedica consta in depistarea tulburarii de limbaj in sine. Sunt situatii in care parintii insisi constientizeaza ca micutul are o problema in acest sens, sau sunt consiliati de educatoare/invatatoare/profesori sau de cunostinte sa apeleze la un logoped.

Asadar, cand ar trebui sa se adreseze parintii unui logoped? Ca in orice problema de factura medicala, psihologica, psihopedagogica etc. exista manifestari usor observabile, evidente chiar si pentru un neavizat, dar si manifestari patologice mai greu de identificat de catre nespecialisti.

Ca o regula generala, parintii ar trebui sa se adreseze unui logoped ori de cate ori exista o nemultumire legata de performanta verbala a propriului copil, sau o nelamurire legata de traseul normal al evolutiei vorbirii si/sau limbajului care pare ca nu se raliaza cu cel al propriului copil. Mai exact orice semn de intrebare cu privire la vorbirea si/sau limbajul propriului copil ar trebui elucidat la logoped, fara a exclude bineinteles situatiile evidente in care vorbirea si/sau limbajul sunt afectate indubitabil.

Putem privi manifestarile atipice ale vorbirii si/sau limbajului unui copil sub forma unui spectru, a unui continuum. Extrema negativa ar fi reprezentata de situatiile in care vorbirea si/sau limbajul sunt profund afectate. Aici s-ar inscrie de obicei cazurile in care tulburarile de limbaj sunt asociate unor deficiente precum cea de auz, cea mintala, autismul, infirmitatea motorie de origine cerebrala etc. (cu specificarea ca si in aceste cazuri spectrul afectarii verbale este foarte variat, in diferite grade de functionare). Daca vom avansa pe spectrul sus-amintit, dupa situatiile de afectare severa, se pot inscrie situatii in care tulburarile de limbaj, desi nu apar pe fondul altor deficiente, comporta manifestari incapacitante asupra celui afectat. Aici se pot inscrie cazurile de pierdere propriu-zisa a limbajului in urma unui accident vascular cerebral, sau nedezvoltarea congenitala a limbajului etc. Avansand pe acest continuum, un copil in varsta de 4 ani care are un vocabular foarte sarac (2-3 cuvinte) cu care ii este practic imposibil  sa opereze o comunicare verbala adecvata, trebuie evaluat imperios de catre un logoped. De asemenea, tulburarile de pronuntie care se mentin dupa  varsta la care ar fi trebuit sa dispara acele procesari fonologice tipice, ca de exemplu inlocuirea sunetului “s” cu “t” dupa varsta de 3 ani, sau pelticismul prelungit dupa 4 ani si jumatate etc. ar trebui sa fie puse in atentia unui specialist. Avansand pe acest continuum se pot inscrie situatii in care un copil de 2 ani nu are in vocabular decat 2-3 cuvinte, situatie in care logopedul trebuie sa analizeze intregul profil psihopedagogic al copilului, in spete gradul sau de stimulabilitate si de stimulare (adica capacitatea cuiva de a reactiona pozitiv daca este stimulat si masura in care este stimulat), pentru a determina daca aceste mici intarzieri constituie sau preconizeaza o problema de vorbire sau fac doar obiectul unor diferente interindividuale complexe si naturale. Aceste concluzii numai un specialist le poate stabili. In aceeasi ordine de idei, spectrul tulburarilor de limbaj este foarte variat, asadar exemplele nu pot fi tratate exhaustiv in acest material. Ca sa inchei totusi ideea asocierii tulburarilor cu acest continuum, am putea plasa catre extrema pozitiva a acetuia situatiile in care un copil sau un adult pur si simplu si-ar dori sa-si comunice mai bine ideile, sa aiba o dictie mai buna, sa stapaneasca un limbaj al trupului mai coerent etc., adica toate acele situatii in care, desi nu exista probleme care sa se inscrie in sfera patologicului, dorinta umana spre perfectibilate poate merge pana intr-a consulta un logoped in aceasta materie.

Atunci cand sesizeaza o problema in vorbirea propriului copil si decid sa consulte un logoped, parintii au o serie de neclaritati in acest sens. Printre intrebarile pe care le adreseaza parintii la prima intrevedere cu un logoped se numara:

Î: Este grava tulburarea copilului meu?

R: Tendinta naturala este ca cele mai frecvente tulburari de limbaj sa fie si cele mai usoare si aici se incadreaza tulburarile de pronuntie si de articulare. Bineinteles ca si acestea comporta diferite grade. Asadar gravitatea unei tulburari este in primul rand determinata in functie de tipul acesteia, adica intercategorial, unele tulburari de limbaj fiind prin excelenta mai grave decat altele. In al doilea rand este determinata in cadrul aceluiasi tip de tulburare, adica intracategorial, ca un fel de dimensiune personala a tulburarii, in sensul ca aceeasi dificultate de limbaj, la persoane diferite, poate avea semnificatii in plan cognitiv, social, afectiv etc. diferite si prin urmare sa aiba un aspect mai grav la o persoana fata de alta. Parintii trebuie sa stie ca, indiferent de gradul dificultatii de vorbire cu care se confrunta copilul lor, fiecare tulburare are o abordare specifica si toate au tendinte de corijare si/sau ameliorare.

Î: Se va vindeca copilul meu?

R: Toate tulburarile de limbaj au o tendinta de corijare sau cel putin de ameliorare a simptomatologiei acestora. Cu toate acestea “succesul” este garantat de o multitudine de factori precum: frecventa sedintelor de terapie logopedica, asigurarea continuitatii procesului terapeutic in afara cabinetului logopedic, motivatia copilului pentru progresul terapeutic, profilul psihologic al acestuia etc.

Î: De cat timp este nevoie pentru a se recupera copilul meu?

R: Timpul necesar recuperarii sau ameliorarii unei tulburari de limbaj depinde de tipul si gradul acesteia, de frecventa sedintelor de terapie, de frecventa si calitatea exersarii achizitiilor in afara cabinetului logopedic, de experienta si formarea specialistului si de o multime de alte variabile. Exista anumite repere temporale in ceea ce priveste recuperarea diferitelor tulburari de limbaj, insa sunt variate situatii in care acstea nu se pot respecta si aducerea lor la cunostinta parintilor nu ar face decat sa-i frustreze si mai mult. Logopedul nu trebuie sa garanteze termenele interventiei logopedice si nici succesul acesteia. In schimb, poate garanta obligatia  acestuia de a  asigura mijloacele optime de interventie pe care le detine.

Î: Cat dureaza o sedinta logopedica?

R: Durata unei sedinta logopedice variaza de la un specialist la altul, insa, in general se inscrie in limita a maximum o ora si minimum o jumatae de ora. Sedinta logopedica are un carater integrat si intensiv, de aceea presupune efort vocal, de concentrare, efort fizic general, cognitiv si chiar psiho-emotional atat din partea copilului, cat si din partea logopedului, asadar durata acesteia nu ar trebui sa constituie un motiv de epuizare fizica si psihica a celor implicati.

Î: E necesar sa continui exercitiile logopedice acasa?

R: Asigurarea continuitatii terapeutice in afara cabinetului logopedic este mai mult decat necesara, este o conditie importanta in garantarea succesului terapeutic. Logopedul trebuie sa se asigure ca parintii sunt informati la finele fiecarei sedinte logopedice cu privire la modalitatea si tipul de exercitii logopedice pe care copilul sa le efectueze acasa.

Î: Cat costa o sedinta logopedica?

R: Costul unei sedinte logopedice variaza pe piata din tara noastra. Fiecare specialist are dreptul sa-si stabileasca propriul tarif. Cel mai adesea calitatea prestarilor specialistului, dar si tipul de servicii si dotarea materiala a cabinetului se reflecta in tariful solicitat.

Î: Copilul meu s-ar putea recupera si de la sine, fara interventia unui logoped?

R: Logopedul evalueaza manifestarile atipice ale vorbirii si/sau limbajului copilului si determina daca acestea au o semnificatie logopedica, adica se inscriu in sfera patologica si trebuie intervenit in consecinta, sau daca acestea sunt niste particularitati care tin de specificul varstei subiectului si au prin urmare un caracter pasager, fara sa necesite interventie de especialitate. Conditia este insa ca parintii sa consulte un logoped atunci cand apar si cele mai mici semne de indoiala.

 

Dupa ce si-au clarificat o serie de nelamuriri in urma discutiei cu un logoped, iar copilul lor a fost evaluat si diagnosticat corespunzator, parintii trebuie sa stie cum isi pot sustine cel mai bine copilul in demersul terapeutic. Iata cateva modalitati eficiente:

-prin continuarea exercitiilor logopedice acasa;

-prin sustinerea morala a copilului pe intregul proces terapeutic;

-prin sustinerea drepturilor propriului copil la o educatie adecvata si la o egalitate de sanse in sistemul de invatamant, in ciuda tulburarii de limbaj pe care o prezinta copilul lor;

-prin asigurarea parcurgerii demersului terapeutic fara incetarea terapiei logopedice decat atunci cand specialistul considera acest lucru;

-prin colaborarea cu un specialist format in domeniul logopediei si atestat conform normelor legale in vigoare in tara noastra;

-prin asumarea caracterului greu predictibil al traseului terapeutic si al timpului necesar alocarii recuperarii logopatiei;

-prin respectarea intocmai a indicatiilor de lucru cu copilul acasa oferite de logoped, fara depasirea unor etape terapeutice, folosirea altor metode de stimulare comportamentala decat cele recomandate etc.

Un alt rol important pe care il au parintii in recuperarea tulburarilor de limbaj ale copiilor lor consta in alegerea specialistului potrivit. Logopedul este un specialist licentiat sau format prin programe de masterat in psihopedagogie speciala sau psihologie care poate fi angajat ca logoped/profesor logoped intr-o institutie de stat (spital sau invatamant) sau intr-o unitate privata atestata de catre Colegiul Psihologilor din Romania. Logopedul angajat in sistem privat trebuie sa detina atestat de libera practica in specializarea Psihopedagogie speciala, eliberat de autoritatea sus-amintita. Desi educatoarele si invatatoarele au un rol deosebit de important in depistarea tulburarilor de limbaj, acestea nu se pot substitui logopedului.     Pe langa formarea si atestarea adecvata a specialistului logoped, parintii trebuie sa se asigure si ca acesta respecta deontologia profesiei. Astfel un logoped nu trebuie sa garanteze succesul absolut al propriilor metode, nici sa defaimeze activitatea profesionala a altor logopezi, sau sa divulge secretul profesional legat de diagnosticul logopedic al clientilor sai etc. Parintii pot verifica aceste prevederi legale prin consultarea Codului deontologic al profesiei de psiholog in Romania.

Indiferent de alegerile pe care le fac parintii pentru si in numele propriilor copii, indiferent de obstacolele pe care trebuie sa le surmonteze impreuna, indiferent de rezultatele la care ajung, cel mai important rol al acestora in viata celor mici este de a-i iubi.